January 16th, 2012 by admin

Ai simtit deseori, fara indoiala, aflandu-te in mijlocul naturii, un sentiment de odihna profunda, atat a mintii, cat si a spiritului. Ca orice corp viu, natura absoarbe si elibereaza energie. Energia circula in natura asemeni cum circula in oameni sau animale. Sentimentele de odihna, de pace interioara pe care ti le ofera natura sunt insuflate prin intermediul energiei ei, care actioneaza benefic asupra energiei tale.
Relaxarea depinde in special de trei aspecte:
Incearca sa fiti cat mai „transparent”: sentimentele si gandurile trebuie sa fie calme, complet linistite:
– articulatiile corpului sa se gaseasca intr-o stare cat mai destinsa: se relaxează muschii gatului, umerilor, s.a.
– relaxarea organelor interne.

Starea de relaxare nu trebuie privita ca o stare de apatie a corpului si a spiritului, ca o stare de moliciune totala. Se vor urmari mai multe aspecte:
– talpile si palmele se vor pozitiona ferm si stabil. Se va elimina orice tendinta de miscare a corpului, capul va atarna usor, natural.
– muschii corpului nu vor fi tensionati, sangele si fluidele corpului curg natural prin corp. Prin exercitiu, se ajunge sa se perceapa aceasta curgere a fluidelor.
– intreg corpul devine “altceva”: nu exista nicio tensiune, gandurile distractive sunt complet eliminate, tot corpul este linistit si se simte confortabil.
Aceste stari apar in mod obiectiv, de la sine, o data cu avansarea in practica, în mod spontan. De aceea ele nu trebuie urmarite, nu trebuie chemate sa apara ; in felul acesta atentia fiind perturbata de la scopul initial. Pentru destinderea mentalului si a sentimentelor este necesara foarte multa practica, aceasta etapa insemnand trecerea unui prag evolutiv al practicantului. In momentul in care tensiunile care exista in mental se elimina, se atinge starea de relaxare. Articulatiile si muschii se vor relaxa ; obiectele care imbracă soldul, capul, articulatiile se vor indeparta.
Dupa relaxarea mentala si a corpului, avansand in exersare, se obţine relaxarea organelor interne. Acest pas este in legatura stransa cu tot ceea ce facem, ce gandim, ce atitudine si ce obiceiuri avem. Pentru a obţine o stare de relaxare perfectă, practicantul trebuie să atinga starea de liniste perfecta. Exista mai multe stadii care trebuie parcurse, astfel:
– linistit: cand se indeparteaza toate gandurile care pot distrage atentia, iar sufletul este linistit:
– calm: cand respiratia este uniforma, iar energia se raspandeste armonios in tot corpul:
– impacat: cand corpul este relaxat si se comporta natural, iar mintea se umple numai de ganduri placute:
– instalarea linistii: cand orice gand care poate distrage atentia este indepartat foarte repede. In cazul in care in timpul practicarii apar ganduri sau imagini distractive, ele nu trebuie sa va afecteze practica, nu trebuie sa va incordati pentru a le indeparta, ele vor disparea de la sine, topindu-se in oceanul gandurilor.
– aparitia vidului: cand apare o stare de confuzie, pozitia corpului nu mai este constientizata, de asemenea locul in care exersam parca s-ar topi in ceata. Este ca si cum corpul ar fi vid.
– linistea adevarata: cand nu numai corpul este vid, dar si imprejurimile ar fi vide.
– linistea efectiva, cand practicantul parca patrunde intr-un alt univers, straîn, dar totusi cunoscut. In acest moment apare o stare de senzitivitate extrema.
Starea de liniste trebuie inteleasa sub trei aspecte complementare:
– linistea mediului;
– linistea corpului;
– linistea mentalului.